Busuiocul

Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă din genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o plantă ierboasă originară din Asia tropicală. Termenul de busuioc provine din limba greacă, βασιλευς (basileus) însemnând „rege”, despre această plantă spunându-se că a crescut pe locul unde Împăraţii Constantin şi Elena au descoperit Sfânta Cruce. Busuiocul este considerat „regele mirodeniilor” de mulţi bucătari şi autori de cărţi gastronomice.
Este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea.  Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai. Insa dincolo de dimensiunea sa spirituala si magica, busuiocul mai are o calitate foarte importanta - aceea vindecatoare,

Preparate din busuioc

Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi. 
Infuzia fierbinte
Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim.
Infuzia combinata
Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.
Tinctura
Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.
Uleiul volatil
Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa.

Boli prevenite cu ajutorul busuiocului

Toxiinfectia alimentara - Punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc toxinfectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv. 
Ateroscleroza - unul din secretele efectelor benefice ale bucatariei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alaturi de oregano, el este principalul condiment folosit in aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substantele antioxidante continute de catre busuioc previn formarea placilor de aterom pe artere si mentin elasticitatea vaselor sanguine. 
Infarct - studii de medicina experimentala arata ca administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului. 
Astm bronsic - consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului. 
Iradiere - doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare.
Infectia cu papilomavirusuri cancerigene - un studiu facut de un colectiv condus de dr. T. Dasgupta, publicat in 2004 in "Journal of Phytomedicine", arata ca animalele de experienta infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potential cancerigen ridicat si tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mica de aparitie a formatiunilor tumorale fata de lotul martor. 

Tratamente

Stres psihic intens, tulburari neurovegetative - se tin cure de cate 20 de zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru - un litru de infuzie de busuioc combinata pe zi. Mai multe observatii facute de medicii care au administrat busuioc pacientilor cu acest gen de tulburari conduc la concluzia ca aceasta planta produce "imunizare la stres". Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza organismul si psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului si in special sistemului nervos central sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata insa ca la multi pacienti, busuiocul induce o stare de optimism si de incredere care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare. 
Sindromul oboselii cronice - se amesteca 4 linguri de pulbere fin macinata de busuioc cu 12 linguri de miere si 4 linguri de polen proaspat. Se administreaza zilnic cate 4-6 lingurite de amestec, in cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifica sistemul nervos, are actiune antidepresiva si care ajuta la relaxarea si la refacerea rapida din punct de vedere psihomental. 
Infectii cu bacterii rezistente la antibiotice - uleiul volatil obtinut din busuioc este una din substantele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atat contra bacteriilor gram-pozitive, cat si gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizeaza aparitia micozelor (din contra, are efect antifungic) si nu slabeste sistemul imunitar. Ca atare, in cazul in care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cura cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picaturi, de patru ori pe zi, pe o perioada de 10-14 zile. 

Ilie Tudor, Formula As


Autor: Viviana